Deși articolul este amplu, vă încurajez să îl parcurgeți dacă sunteți administratorul unei societăți, intenționați să demarați o afacere sau pur și simplu doriți să înțelegeți mai bine riscurile juridice din mediul de afaceri. Textul oferă o sinteză a principalelor forme de răspundere ale administratorilor, însă fiecare situație concretă necesită o analiză individuală în cadrul unei consultări juridice de specialitate.
Administratorii răspund personal faţă de societate pentru prejudiciile aduse prin încălcarea legii, a mandatului primit sau prin culpă în administrarea societăţii. (Art. 1915 Cod Civil)
Dacă mai mulţi administratori au lucrat împreună (doi sau mai mulți administratori) răspunderea este solidară. Art. 1.434 Cod Civil definește solidaritatea: ”Obligaţia solidară conferă fiecărui creditor dreptul de a cere executarea întregii obligaţii şi de a da chitanţă liberatorie pentru tot”.
Cu toate acestea, în privinţa raporturilor dintre ei, instanţa poate stabili o răspundere proporţională pentru culpa fiecăruia la săvârşirea faptei cauzatoare de prejudicii.* (se analizează de la caz la caz)
Mandatul de administrator: între încredere și obligații
Atâta timp cât îşi execută mandatul conform contractului, în limitele mandatului, mandatarul nu răspunde cu averea proprie pentru obligaţiile pe care le contractează în numele mandantului.
Chiar dacă societatea cu răspundere limitată (probabil cea mai întâlnită formă de organizare) oferă o anumită protecție patrimoniului asociaților/administratorilor acestora, întrucât patrimoniul personal este diferit de patrimoniul social, administratorii pot răspunde pentru ”greșelile” făcute în administrarea societății, atât față de societate cât și față de creditorii sociali, organele fiscale, organele penale (Doamne, ferește!).
Administratorul unei societăți funcționează în baza regulilor de la mandat (le găsiți în Codul Civil) și cele speciale prevăzute de Legea 31/1990 (legea societăților).Cu alte cuvinte, administratorul este interfața dintre societate și terți și acționează în raporturile dintre aceștia cu maximă responsabilitate.
Mică lecție de drept din copilărie…
Dacă ne amintim cum ne trimitea mama la magazin, cu punga în mână, banii strânși bine în pumn și lista clară în cap („să nu uiți pâinea și ia și lapte dacă mai rămân bani!”), putem spune că am trăit, fără să știm, primul nostru contract de mandat. Mama era mandantul, noi mandatarul. Aveam instrucțiuni precise și nu prea ne permiteam să ne întoarcem fără ce ne-a cerut — sau mai ales fără rest! Altfel, răspunderea era… prompt aplicată.
Cam așa funcționează și în drept: mandatarul acționează în numele și interesul mandantului, cu obligația de a respecta limitele mandatului și de a răspunde dacă ceva merge prost.
Răspunderea administratorului poate fi: civilă (delictuală) pentru prejudiciul cauzat prin fapta proprie, pentru pasivul societății (în caz de faliment), pentru fapte grave prevăzute de legea insolvenței, răspunderea prevăzută de codul de procedură fiscală, contravențională, penală.
Pentru prejudiciul produs societăţii prin neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor ce le revin conform legii, actului constitutiv şi hotărârii adunării generale, membrii organului de administrare răspund civil faţă de societate, conform art. 220 C. civ., adică o răspundere pentru calitatea actului lor administrativ.
1. Administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru:
Art. 73 din Legea societăților
a)realitatea vărsămintelor efectuate de asociaţi;
b)existenţa reală a dividendelor plătite;
c)existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere;
d)exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale;
e)stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.
În cazul în care societatea se află în stare de dificultate, administratorii/directorii au în vedere cel puţin următoarele: a)interesele creditorilor, ale deţinătorilor de titluri de participaţie şi ale altor părţi interesate; b)necesitatea de a lua măsuri rezonabile şi adecvate pentru evitarea insolvenţei şi pentru reducerea la minimum a pierderilor suferite de creditori, de angajai, de deţinătorii de titluri de participaţie şi de alte părţi interesate; c)necesitatea de a evita adoptarea, cu intenţie sau din gravă neglijenţă, a unei conduite care ameninţă viabilitatea întreprinderii.
Acestea sunt doar câteva dintre obligațiile esențiale pe care legea le impune administratorilor față de societate. După ce le citim cu atenție, parcă nu mai pare chiar atât de tentant să fii administrator doar pentru titlu și semnătură pe acte. Responsabilitatea vine „la pachet” cu riscuri reale – și nu, nu e ca atunci când mergeam după pâine și uitam restul. Aici, „nota de plată” poate fi una serioasă.
Faptele prejudiciabile pot consta atât în decizii sau în acte încheiate de administratori pe contul societăţii cu terţi de bună-credinţă, acte pe care societatea este obligată să le respecte.
În toate aceste cazuri există o culpă, o vinovăţie, fie că rezultă din neîndeplinirea unei obligaţii legale, fie a unei obligaţii contractuale. Fapta prejudiciabilă poate să fie pozitivă (o acţiune), precum încheierea unui contract păgubos sau negativă (o inacţiune), precum neconvocarea adunării generale în cazurile obligatorii sau necesare.
Nu în ultimul rând, fapta poate să constea atât în neîndeplinirea unor obligaţii de a face, precum nepunerea în executare o hotărâre a adunării generale, cât şi în obligaţii de a nu face, atunci când conduita trebuia să fie una de abstinenţă, precum a se abţine de la vot ori de la încheierea unui act într-o situaţie de conflict de interese. În toate cazurile, fapta trebuie să fi cauzat un prejudiciu societăţii.
Răspunderea în toate aceste cazuri este faţă de societate şi nu faţă de asociaţi deoarece membrii organelor de administrare sunt mandatarii societăţii, ca persoană juridică, nu ai asociaţilor.
2. Atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvenţă (a societății)
În articolul 169 din legea 85/2014 legiuitorul indică cine sunt persoanele care pot trage la răspundere un administrator și care sunt situațiile în care poate fi atrasă răspunderea.
La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, fără să depăşească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a)au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b)au făcut activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c)au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi;
d)au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea. În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu se prezumă. Prezumţia este relativă; (cu alte cuvinte, simpla nepredare a documentelor contabile conduce automat la prezumția relativă că administratorul trebuie să răspundă cu patrimoniul propriu pentru insolvența societății).
În acest punct al articolului, merită subliniată responsabilitatea crucială a administratorului privind evidența contabilă a societății, pe întreaga durată a mandatului. Poți fi administrator timp de un an, o zi sau chiar o oră — indiferent de durată, ești responsabil să te asiguri că toate documentele relevante ajung la contabilă, că bilanțurile sunt întocmite și depuse la timp și că toate obligațiile fiscale sunt îndeplinite, inclusiv cele către ANAF.
Pentru că, în eventualitatea unei proceduri de insolvență, judecătorul sindic nu o va căuta pe doamna Maricica de la contabilitate. Te va căuta pe tine — administratorul — ca să întrebe simplu și direct: Unde sunt actele societății? (De menționat că o iubesc pe doamna Maricica de la contabilitate și fără ea viața mea ar fi pustiu !)
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 169 alin. (1) lit. d) teza a doua din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul în care pârâtul nu predă documentele contabile practicianului în insolvenţă, după prealabila notificare, se prezumă relativ întrunirea tuturor condiţiilor necesare atragerii răspunderii patrimoniale pentru fapta prevăzută de art. 169 alin. (1) lit. d) din aceeaşi lege.
e)au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
f)au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăţi;
g)în luna precedentă încetării plăţilor, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferinţă unui creditor, în dauna celorlalţi creditori;
h)orice altă faptă săvârşită cu intenţie, care a contribuit la starea de insolvenţă a debitorului, constatată potrivit prevederilor prezentului titlu.
Cine poate promova o acțiune în atragerea răspunderii ?
Administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar, ori de câte ori identifică persoanele culpabile de starea de insolvenţă a debitorului, va promova acţiunea în antrenarea răspunderii patrimoniale. Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvenţă a debitorului, aceasta poate fi introdusă de preşedintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acţiune, în aceleaşi condiţii, creditorul care deţine mai mult de 30% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală.
De cele mai multe ori, în practică, ANAF-ul este creditor majoritar în procedura insolvenței și formulează automat această acțiune. Odată admisă, datoriile societății ”trec” pe persoană fizică și uneori sumele nu sunt deloc de neglijat.
În această procedură, e absolut vital să apelați la un avocat — nu e momentul să fiți curajoși pe cont propriu. Apoi, dați de veste și doamnei Maricica de la contabilitate (sperăm că mai are arhiva!), veniți frumos la instanță, facem cunoștință (în sala de judecată) cu domnul judecător și îi explicăm, cât se poate de convingător, de ce nu sunteți dumneavoastră vinovat pentru ce vi se impută.
Interdicția de a mai fi administrator timp de 10 ani!
Persoana împotriva căreia s-a pronunţat o hotărâre definitivă de atragere a răspunderii nu mai poate fi desemnată administrator sau, dacă este administrator în alte societăţi, va fi decăzută din acest drept timp de 10 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
3. Răspunderea penală a administratorilor
Legea nr. 31/1990, republicată, se înfățișează ca o lege extrapenală ce conține și dispoziții penale, deoarece, în principal, aceasta reglementează relațiile sociale formale în legătură cu organizarea și funcționarea societăților cu personalitate juridică și, numai în subsidiar stabilește faptele care constituie infracțiuni.
Subiectul activ al acestor infracțiuni (prevăzute la art. 271 din lege și următoarele) este unul, de regulă, calificat (administratorul) iar sub aspectul laturii subiective, infracțiunile prevăzute în legea nr. 31 pot fi săvârșite numai cu intenție.
Printre infracțiunile prevăzute de lege, menționez: infracțiunea de inducere în eroare a publicului/acționarilor, obstrucționarea activității experților, tranzacționarea frauduloasă a acțiunilor, folosirea cu rea-credință a bunurilor sau creditelor societății, obținerea unui credit în mod ilicit, încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese etc.
4. Răspunderea solidară a administratorului pentru datoriile înregistrate de societate prevăzută de art. 25 din Codul de procedură fiscală
În primul rând, în cadrul acestei răspunderi, răspunderea administratorului poate fi atrasă pentru cazul în care societatea se află în stare de insolvabilitate (a nu se confunda cu starea de insolvență/faliment). Potrivit Codului de procedură fiscală, este insolvabilă societatea ale cărei venituri și/sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligațiile fiscale restante.
Decizia de atragere a răspunderii poate fi emisă doar în măsura în care administratorul se află în una dintre ipotezele prevăzute la art. 25 alin. (1) Cod proc. fisc., respectiv atunci când :
a) anterior declarării insolvabilității, administratorul a dobândit cu rea-credință o parte din activele societății;
b) administratorul, asociații, acționarii, sau orice altă persoană, au provocat starea de insolvabilitate prin înstrăinarea sau ascunderea activelor societății;
c) administratorul nu și-a îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței pentru obligațiile fiscale restante și care nu pot fi achitate;
d) administratorul, sau orice altă persoană, a determinat cu rea-credință nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale;
e) administratorul, sau orice altă persoană, a determinat cu rea-credință restituirea sau rambursarea unor sume de bani de la bugetul general consolidat.
Pentru a putea obține revocarea sau anularea deciziei de atragere a răspunderii solidare, administratorul trebuie să efectueze următoarele demersuri :
1. formularea unei plângeri administrative prealabile în termen de 45 de zile de la primire (vezi data plicului, nu data cân ați găsit actul în cutia poștală)
2. iar în caz de respingere a plângerii prealabile, formularea unei acțiuni la instanța de contencios administrativ prin care să se solicite anularea (ca nelegală) a deciziei de atragere a răspunderii solidare a administratorului.
Dacă ești administrator, trebuie să știi că nu e doar o funcție onorifică sau o chestiune pur formală. Este o poziție de încredere, cu obligații legale clare și cu potențiale consecințe financiare și juridice serioase. Asugură-te că îți cunoști obligațiile.
Mai bine o consultație azi, decât o citație mâine!
Drepturile de autor pentru imagine: Freepik
