Referințe legislative: art. 954 Cod civil
Deschiderea moștenirii și dreptul de opțiune succesorală
Referințe legislative: art. 954 Cod civil
Moștenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia. Moștenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte, rămasă definitivă. Dacă ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut sau nu se află pe teritoriul României, moștenirea se deschide la locul din țară aflat în circumscripția notarului public cel dintâi sesizat, cu condiția ca în această circumscripție să existe cel puțin un bun imobil al celui care lasă moștenirea.
Sumar articol: Când se face Testamentul și De ce ar trebui să facem un testament
Transmisiunea patrimonială care operează ope legis în momentul deschiderii moștenirii nu este definitivă și nici obligatorie. Pentru consolidarea sau desființarea ei este necesar ca succesibilii să își exprime opțiunea succesorală, respectiv să accepte sau să renunțe la moștenire. În urma acestei manifestări de voință se stabilește aria celor care vor culege patrimoniul lăsat de defunct.
Ce a vrut să spună autorul? Simplu: după ce „ne-a părăsit” autorul nostru (adică defunctul, adică ruda noastră sau cine ne-a lăsat un testament), trebuie să acceptăm moștenirea. Adică, nu e suficient să stăm liniștiți, gândindu-ne că am moștenit ceva – mai întâi trebuie să facem câțiva pași legali.
Termenul de acceptare a moștenirii este de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, adică de la data decesului celui care a lăsat moștenirea. În această perioadă, moștenitorii trebuie să ia o decizie clară: dacă acceptă moștenirea sau renunță la aceasta. Evident, dreptul are și excepții, tocmai de aceea s-ar putea ca acest termen să nu vi se aplice dacă nu ați avut cunoștință despre legătura de rudenie, de exemplu.
Dreptul de opțiune succesorală are un caracter temporar. Existența lui este limitată în timp, pentru că ia naștere odată cu deschiderea moștenirii și se stinge, în principiu, în termen de 6 luni de la deschiderea moștenirii.
Ce a vrut să spună autorul? Simplu: să mergeți repejor la un notar public pentru a face o declarație de acceptare a moștenirii, cu actele de stare civilă și certificatul de deces, toate în original, pentru a face publică opțiunea succesorală.
În caz contrar, riscați să fiți declarat străin de succesiune!
Ce implică asta? Simplu: că veți veni apoi la avocat când rudele dvs. vor spune instanței de judecată că sunteți străin de moștenire prin neacceptare, adică ați renunțat la moștenire, adică nu ați acceptat-o la timp.
Ce se întâmplă dacă nu faceți succesiunea?
Dacă nu se dezbate succesiunea, bunurile defunctului rămân în patrimoniul acestuia, iar moștenitorii nu pot dispune de ele (nu pot vinde, închiria sau dona bunurile).
Cine are dreptul la succesiune?
Conform legii, persoanele care au drept de moștenire sunt rudele defunctului, în ordinea stabilită de Codul civil. Astfel, moștenitorii legali sunt: soțul supraviețuitor și copiii. În lipsa acestora, pot moșteni părinții, frații și surorile defunctului sau, în anumite condiții, rudele mai îndepărtate.
Care sunt condițiile/etapele pentru deschiderea succesiunii de către moștenitori?
Succesiunea se deschide la momentul decesului persoanei, iar moștenitorii trebuie să se prezinte la notar sau la instanță pentru a o dezbate. În primul rând, trebuie să identificați toți moștenitorii și toți să fie de acord cu dezbaterea moștenirii, pentru procedura notarială. La instanță, lucrurile stau diferit.
Adunați toate actele de stare civilă în original și identificați toate bunurile. În funcție de aceste înscrisuri se calculează taxele notariale. Identificați dacă defunctul a avut datorii și care este valoarea acestora!
Căutați doi martori care să vă însoțească la notar, pentru că urmează ca aceștia să participe la procedură. Nu ”ascundeți” moștenitori (copii, copii din afara căsătoriei etc.), pentru că este infracțiune!
Cum are loc împărțirea moștenirii între soț/soție și copii?
În cazul în care există copii, aceștia împart moștenirea în mod egal. Soțul supraviețuitor va avea o cotă în funcție de regimul matrimonial aplicabil (ex. în regimul comunității legale, soțul va primi jumătate din bunurile comune și 1/4 dacă vine la moștenire cu copiii defunctului, respectiv 1/3 din moștenire, dacă vine în concurs atât cu ascendenți privilegiați, cât și cu colaterali privilegiați ai defunctului, 1/2 dacă vine la moștenire fie numai cu părinții, fie numai cu frații etc.).
La cine apelăm pentru a dezbate succesiunea?
Succesiunea poate fi dezbătută la un notar public (vezi competența), iar în caz de neînțelegere între moștenitori sau pentru anumite situații complexe, poate fi necesar să apelați la instanță.
Ce acte sunt necesare pentru dezbaterea moștenirii?
- Actul de deces al defunctului;
- Acte de identitate ale moștenitorilor, certificat de naștere, certificat de căsătorie – după caz;
- Acte de proprietate asupra bunurilor moștenite (dacă sunt disponibile). Nu este necesară intabularea bunurilor imobile;
- Orice alte documente relevante – întrebați notarul sau avocatul (ex. testament, dovezi de datorii etc.).
În cât timp se face succesiunea?
Dacă aveți tot ce vă trebuie, succesiunea poate fi finalizată într-un interval de timp de câteva zile, la notarul public. Procedura în instanță este, desigur, mai lungă.
Se poate face succesiunea fără toți moștenitorii prezenți?
Da, succesiunea poate fi deschisă chiar și dacă nu toți moștenitorii sunt de față, dacă aceștia au lăsat o procură autentică și o declarație de acceptare a succesiunii. Este foarte important ca procura să fie „bună” pentru dezbaterea moștenirii. Apelați la specialiști pentru detalii!
În ce condiții se poate renunța la moștenire?
Moștenitorul poate renunța la moștenire în termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii.
Fiind una dintre formele opțiunii succesorale, renunțarea la moștenire nu poate fi întocmită decât după data deschiderii moștenirii. Orice act care ar conține o astfel de declarație, încheiat anterior datei decesului autorului, este lovit de nulitate absolută în temeiul dispozițiilor art. 956 Cod civil.
Dreptul roman considera că renunțarea la o moștenire nedeschisă încă însemna renunțarea la însăși legătura de rudenie cu defunctul, ceea ce era considerat imoral.
În principiu, posibilitatea de a renunța la moștenire aparține tuturor succesorilor unui defunct, oricare dintre aceștia putând să opteze în mod liber între a accepta sau a renunța.
De la această regulă există o excepție. Este cazul celor care, cu rea-credință, au sustras sau ascuns bunuri din patrimoniul succesoral ori au ascuns o donație supusă raportului sau reducțiunii, atrăgând astfel aplicarea dispozițiilor art. 1119 Cod civil. Acest succesibil va fi obligat să suporte consecințele unei acceptări a moștenirii cu o răspundere ultra vires hereditatis, reprezentând o sancțiune de o severitate maximă aplicată acceptantului forțat.
Ce se întâmplă dacă unul dintre moștenitori nu este de acord cu succesiunea?
Dacă există dezacorduri între moștenitori, aceștia pot apela la instanță pentru soluționarea litigiilor, iar instanța va decide împărțirea bunurilor conform legii, chiar dacă un succesor se opune dezbaterii moștenirii.
Dar în situația în care nu există moștenitori?
În absența moștenitorilor legali, bunurile vor reveni statului, iar moștenirea va fi declarată vacantă.
Procedura de deschidere a moștenirii și exercitarea dreptului de opțiune succesorală sunt etape esențiale în gestionarea patrimoniului unei persoane decedate. Deși legislația oferă un cadru clar, aplicarea practică presupune o serie de formalități, termene și riscuri juridice, motiv pentru care recomandarea fermă este să apelați la un notar sau un avocat imediat după decesul unei persoane apropiate.
Moștenirea cu datorii – ce trebuie să știți înainte de a accepta succesiunea
Una dintre întrebările cele mai frecvente atunci când moștenitorii ajung la notar este: „Dar dacă defunctul avea datorii, le moștenim și pe acelea?” Răspunsul este da, dacă acceptați moștenirea. Atât bunurile, cât și datoriile persoanei decedate fac parte din patrimoniul succesoral.
Însă, spre deosebire de vechiul Cod Civil, actuala reglementare prevede în art. 1.114 că ”moștenitorii legali și legatarii universali sau cu titlu universal răspund pentru datoriile și sarcinile moștenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporțional cu cota fiecăruia.”
Cu alte cuvinte, dacă ați moștenit 10 lei și datoriile sunt de 20, nu veniți cu bani de acasă să acoperiți aceste datorii. Acceptarea moștenirii se face cu beneficiul de inventar. Dacă ați moștenit 10 lei și defunctul avea datorii 5 lei, veți rămâne cu 5 lei. Moșteniți și datoria de 5 lei, dar măcar mai rămâne ceva, deci nu veniți cu bani de acasă.
Codul civil prevede că moștenitorii răspund pentru datoriile defunctului proporțional cu cota succesorală care li se cuvine. Asta înseamnă că, dacă acceptați moștenirea, plătiți aceste datorii proporțional cu cota din moștenire(1/4 primiți, ¼ achitați).
Drepturile de autor pentru imagine: Freepik
